This is now

Must see.

discovery channel

yesterday I tried to levitate…

I’ve succeeded. I guess I’m really strange sometimes.

rainin’ in paradise

vroiam de multa vreme sa postez asta…allez manu!

inevitabilul…

s-a produs. baietii de la rcs au renuntat. au analizat.

au decis. au taiat. si-atat. error 691…click for help, it’s useless.

asta e. post scris cu ajutorul unei zile de joi, 24 janne.

habarnam

nostalgie…

Capitolul I

Prichindeii din Oraşul Florilor

ra odată un oraş de basm, locuit de prichindei. Li se spunea prichindei pentru că erau mici, mici de tot.Oricare dintre ei nu era mai înalt decât un castravete, şi nici acela prea mare. Însă oraşul lor era tare frumos. Pe lângă fiecare casă creşteau sumedenie de flori: margarete, romaniţe, păpădii. Până şi străzile la ei aveau nume de flori: strada Campanulelor, aleea Romaniţelor, bulevardul Albăstrelelor. Iar oraşul se numea chiar Oraşul Florilor. Şi era aşezat pe malul unui pârâu. Prichindeii îi ziceau apei acesteia Pârâul Castraveţilor pentru că pe malul lui creşteau foarte mulţi castraveţi.Pe celălalt mal al pârâului se întindea pădurea. Prichindeii îşi făceau bărcuţe din coajă de mesteacăn, treceau pârâul şi se afundau în pădure după fructe, după ciuperci sau după alune. Micuţi cum erau, le venea greu să culeagă poamele sălbatice, şi când era vorba de alune, trebuiau să se caţăre pe trunchiurile înalte, ducând cu ei un fierăstrău. Asta pentru că nici unul dintre prichindei n-ar fi putut rupe o alună numai cu mâinile goale — ele trebuiau desprinse cu ajutorul fierăstrăului. Şi ciupercile le retezau tot cu fierăstrăul. Tăiau de jos ciuperca, lângă rădăcină, după aceea o fierăstruiau în părţi mai mici, apoi o cărau acasă bucată cu bucată.

i’m serial

deci romania a ajuns pe locul 67 in Index of Economic Freedom…hmmm, interesant ce pot spune, doar ca nu prea se vede.

in fine, indexii sunt intotdeauna cea mai periculoasa chestiune. pentru ca un index este calculat exact asa cum vrea muschiul unui nene sau al unui grup de neni stransi in jurul unei mese rotunde, ovale dar niciodata patrate…

prima tara in acest fantastic top anual realizat de Heritage Foundation si Wall Street Journal este ocupat de de de? de?..bineinteles…Hong Kong, urmata indeaproape de Singapore..Daca tari precum SUA sau Australia sunt prezente asteptate intr-un astfel de top, aflati ca si Chile has make it for the top 10.

Romania a urcat si ea pe un fruntas loc 68(in cadere 1 pozitie fata de anul trecut). Spun fruntas pentru ca pe vremea cand un domn profesor stimabil si din cale-afara de zelos mi-a explicat mie prima data ce-i cu indexu asta, Romania era clasata pe lista economiilor “mostly unfree”, situandu-se undeva…foarte aproape de Bangladesh.

deci am trecut de la “mostly unfree” la “mostly free”…nu stiu ce cred altii, dar mie mostly asta imi da o senzatie profunda de mediocritate. ma intreb cand are sa dispara…

si ma mai intreb daca pe 68 suntem “mostly free”, pe 67 eram “closer to free but still mostly”?

david firth

Multumesc Adi:).

mai multe aici : http://www.fat-pie.com/

© 2006-2007 Kenny Weng / Made in Denmark / Bookmark this page

russian brain

fuuuarte frumossss….

si daca vreti sa-l vedeti mai bine, mergeti pe stage 6: http://www.stage6.com/user/drewan/video/1196834/Cags

seara povestilor cu talc – introducere

intre doua sarituri la barna ale vecinului de sus si-un spalat de vase, am incropit doua povesti sincere, despre viata, pericolele sale si ce anume mananca balena mai precis.

prima dintre ele se refera la o multipla personalitate de-a mea, pe care o iubesc si o respect si careia ii datorez tot binele care mi se-ntampla. un optimism debordant si o mare joie du vivre. zilele trecute mi-am reconfirmat tot, sa ma tina si sa nu mai am niciodata indoieli…nu ca le-as fi avut vreodata cu adevarat.

am un fel de fix al lucrurilor cred…de exemplu de fiecare data cand ma gandesc la ce lucruri m-au putut aduce aici, in adultul asta fericit, ma duc cu gandul in copilarie. cred ca as fi un bun cobai pentru psihanaliza, de multe ori, de aceea orice fel de judecata apriorica este refuzata din start!

a doua mea poveste este despre credinte, despre scara mea de valori. mi se pare de bun simt. atat vroiam sa spun in legatura cu aceasta poveste mult prea intima.

de fapt dupa cum vedeti, in doua scurte paragrafe am incercat sa ma impersonez intr-un povestitor cu talc.