astazi am discutat cu un vechi amic, renegat intr-o vreme, ocolit pe urma si uitam pana de curand, dar care se pare ca poseda acea proprietate magica care tine doar de prieteni. aceea ca nu se pierd niciodata cu adevarat.
si din vorba-n vorba, ne-am amintit de o noapte dementa cu bufnite si comete…cand irealul a trecut putin prin carnea mea si a ramas acolo, in sange, ca o dara mica de melc pe peretele unei fantani…
mi-e dor de dementa.
0 responses so far ↓
There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.